Vitalie Eşanu a lansat un nou proiect. Un proiect(-uţ) de o oră – zice el. Posibil. Dar rezonanţa acestuia va fi mai mare decît cea a “proiectului anului” : 2009.md. Nu vorbesc de rezonanţă în sens de popularitate, dar mai degrabă de consecinţe… Şi aici fără frică.
Ce ne prezintă pagina nu este întocmai un sondaj. Şi este foarte bine în contextul nostru electoral. În general, ideea îmi place. Iar dacă să luăm ca şi premisă faptul că Web-ul este o oglindă (model) a societăţii, atunci avem ce …

Deseori văd modele Use Case cu utilizări neadecvate ale incluziunilor (include), extensiilor (extend) şi generalizărilor (generalization). Îmi explic acest fapt prin simplul motiv că nu este înţeles pe deplin ce reprezintă relaţiile Use Case şi chiar nu este înţeles ce este un caz de utilizare.
Nu-mi propun să dau prea multe explicaţii, căci există suficiente resurse bibliografice bune. Dar  citind cartea [Aspect-Oriented Software Development with Use Cases] de Ivar Jacobson, am regăsit nişte aspecte care prezintă suficient de semnificativ fiecare tip de relaţie. Şi m-am gîndit că aş putea să reţin …

Clientul este bine informat de domeniul în care activează, de aceea ne mirăm de fiecare dată cînd el nu-şi poate exprima corect „gândurile”. Şi ce zicem în cazul acesta… „Clientul nu ştie ce vrea!“. Astfel avem o realitate: când proiectul derulează cu deficienţe, toată vina este trecută pe seama clientului care “… îşi schimbă în permanenţă cerinţele“.
Pentru a afla „ce vrea” clientul sunt managerii care (cum se exprimă multe surse) „discută cu clienţii şi determină cerinţele lui“. Şi aici este prima problemă: managerii trebuie să afle „interesele clientului” faţă de sistem, …